De cand urmaresc eu campanii electorale, si nu sunt ani putini, o campanie mai neinspirata, mai palida, mai obosita decat aceea pe care o face ARD anul aceasta nu cred ca am vazut.

Alianta de dreapta pare impartita intre cei dispusi la blat cu orice pret si cu oricine si cei care sunt complet inhibati si lipsiti de speranta.

Vasile Blaga se ofera sa negocieze aliante cu oricine, in urma cu ceva vreme i se parea Dan Diaconesacu o varianta frecventabila, acum face cu ochiul liberalilor, chiar daca ei vor ramane sub conducerea lui Crin Antonescu.

Foarte probabil ca n-ar pune prea multe conditii nici PSD si i-ar gasi acceptabil si pe pe ciracii lui Gabriel Oprea. Si cand esti atat de dornic de imprietenire nu se face sa-ti ataci prietenii si sa te bati cu ei pe viata si pe moarte.

Multi primari democrat-liberali sunt atat de disperati ca nu vor mai vedea un ban dupa alegeri si au atat de putina incredere in sansele candidatilor aliantei de dreapta incat sustin candidatii USL, doar-doar nu vor fi uitati la impartelile postelectorale.

E adevarat ca democrat-liberalii vin dupa o guvernare cu o imagine mai proasta decat rezultatele ei. Totusi, daca facea o campanie viguroasa si agila, de tipul celor ale PD-ului, ARD nu putea visa la o victorie, dar putea spera la un scor bun, la dimnuarea decalajului dintre ea si USL, putea sa devina o opozitie puternica, cu sanse reale de a se relansa in urmatoarea perioada mizand pe propria reinventare si pe greselile USL, pe care sa le taxeze prompt si aplicat.

Ma tem ca nu va fi cazul. Ma tem ca ne indreptam catre o victorie zdrobitoare a USL din care liderilor ARD sa le ramana prada individuala din blaturile electorale.

Sa le fie de bine, nici nu cred ca merita mai mult! Nu de grija lor ar trebui sa plangem. Ar trebui sa plangem de grija noastra.

@N