"Tu eşti duşman al poporului şi nu ai voie să frecventezi şcoala. Eşti exmatriculată!" Cu aceste cuvinte, în urmă cu 60 de ani, într-o toamnă mohorâtă, Lăcrămioara Stoenescu a fost dată afară din şcoala de la Rădăşeni, judeţul Suceava. Avea 10 ani şi trecuse în clasa a cincea. Venise de puţin timp la şcoala din Rădăşeni, unde fusese deportată din Giurgiu împreună cu toată familia.

Ceea ce i s-a întâmplat Lăcrămioarei Stoenescu li s-a întâmplat multor copii în perioada 1952- 1960, dar despre asta cărţile de istorie vorbesc prea puţin.

Lăcrămioara Stoenescu, unul dintre copiii deportaţi din Giurgiu, vrea ca românii să afle adevărul despre ororile făcute de comunişti

"În 1952, locuiam în Giurgiu, pe strada Dostoievski. Tatăl meu lucra la uzina Steagul Roşu, era muncitor, chiar dacă era supercalificat. Aşa vruseseră comuniştii veniţi la putere. El fusese pretor mai mulţi ani, un fel de administator al mai multor comune în plasa Comana-cum era atunci. Era de fapt avocat, dar dăduse un examen şi fusese numit ca pretor. Din păcate, funcţionase ca pretor vreo doi ani şi sub Antonescu, şi de aici i s-a tras. Într-o noapte de aprilie, în 1952, tata a fost ridicat şi de atunci nu mai ştiam nimic de el. Fusese dus la închisoare. După câteva luni, am fost ridicate şi noi, mama, bunica şi cu mine. Am primit o înştiinţare că trebuie să strângem şi să plecăm, dar nu ni se spunea unde", a spus femeia.

Pe lângă cele două femei şi fetiţa Lăcrămioara au fost deportate alte 800 de persoane din Giurgiu. Oameni în general cu o anumită stare şi profesie. Unii dintre ei erau comerciaţi, alţii erau basarabeni, alţii sârbi, alţii macedoneni.

Oamenii au fost săltaţi de acasă, în timpul nopţii, urcaţi în vagoane de vite şi trimişi spre o destinaţie necunoscută. Au călătorit aşa timp de o săptămână. Credeau că vor fi duşi în Siberia. Erau păziţi de miliţieni în