În ultima vreme se tot vorbește despre schimbarea Constituției României. Actorii politici de pe meleagurile mioritice, toți niște cabotini de altfel, ne bat la cap cu versiunea lor de modificări care ar trebui să facă din statul român cel mai cel de pe pietroiul poluat căruia noi îi spunem Pământ. Mai nou, am descoperit o pasiune pentru dreptul constituțional, pe care am de gând să mi-o pun în aplicare făcând un doctorat sau, mai bine spus, un dottorat, că e la modă, gen. Eu voi copia din surse străine, nu românești, ca fraierul de Ponta, deci sunt mai mult decât calificat să mă pronunț pe acest subiect, cel puțin după standarde românești.
Primul lucru pe care l-aș schimba e treaba cu suspendarea. Aș face avizul CCR obligatoriu. Adicătelea să nu poți să i-o tragi președintelui României fără ca acesta să fi făcut ceva grav. Puteți să ziceți că o să mă duc în seara asta să iau bani de la Cotroceni, că-mi place parfumul de băsism sau că sunt îndrăgostit iremediabil de chelia președintelui, deja nu mă mai interesează. De fapt, eu cred că suspendarea nu a fost gândită ca o măsură politică, ci ideea era să ne protejeze când vreunul dintre bravii noștri oameni politici o ia razna și începe să se viseze Hugo Chávez. Dacă o lăsăm așa, de fiecare dată când avem conflict de palate, iar Cotroceniul nu are majoritatea, se va lăsa cu crize politice și referendumuri plătite din bani publici. S-o creadă Căcărău că președintele Antonescu nu ar fi suspendat de PSD și ARD dacă mișcă vreodată în front!
Altă chestie care mă enervează la Constituție e prostia asta de lipsă de partizanat politic. OK, într-o lume în care curge miere pe Dâmbovița, iar toți milițienii se deplasează călare pe inorogi, poate ar merge. În contextul actual însă, oricum nu o respectă nimeni. Nici Iliescu (care apărea pe afișe cu Năstase în 2004), nici Băsescu (care iese din silenzio stampa fix când
