Avalanșă de reacții în urma articolului “Drama unei familii de ziariști”, publicat sâmbătă de Reporter Virtual. Am primit zeci de mesaje în weekend de la colegi ziariști, pe telefon, pe mail și pe Facebook, unde a avut 116 distribuiri!

În general, reacțiile s-au împărțit în trei categorii: unii au spus că nu plânsul pe umărul celor doi le va rezolva problema și că aceștia trebuie să se zbată și să și-o rezolve singuri având o atitudine pozitivă. Ușor de spus, greu de făcut pentru niște oamenii care au, ambii, peste 50 de ani. Alții, mulți, s-au oferit să dea bani și am primit îndemnuri de a deschide un cont bancar și de a lansa o campanie pentru ajutorarea celor doi soți doborâți de criza presei. Le-am explicat că nu pot face acest lucru din mai multe motive, dar în primul rând pentru că protagoniștii articolului doresc să rămână anonimi, astfel că o campanie de strângere de fonduri pentru un caz în care nu ai nume și prenume ar fi fost supusă suspiciunilor. În al doilea rând, cei doi au un gen de demnitate care i-ar fi împiedicat să accepte un ajutor financiar.

O a treia categorie, mai redusă, dar care a avut, după părerea mea, reacția cea mai corectă a fost a acelora care vor încerca să le găsească celor doi de lucru în presă sau în domenii conexe, pe baza abilităților lor. Și aici îi menționez pe Andreea Bondoc, fostă jurnalistă în România, care acum stă în Marea Britanie, dar s-a oferit să le găsească ceva acolo, Sabin Gherman, ziaristul clujean devenit celebru prin manifestul „M-am săturat de România” sau Mirel Curea, fost redactor-șef adjunct la “Adevărul”.

Probabil că vom reuși ceva în cele din urmă și le mulțumesc tuturor pentru bunele intenții, însă menționez că mesajul pe care l-am publicat nu a intenționat să fie un strigăt de ajutor, așa cum spune și ultima comunicare pe care am primit-o de la autoare: “Am urmărit reacțiile stârnite