Cred că politicienii români suferă pe linie de patologia schimbării, vor să modifice orice au făcut înaintaşii lor, vor să despice cu şi fără motiv firul în patru, doar pentru a nu lăsa lucrurile bifate de partidul oponent. Acest lucru caracterizează orice domeniu, dar zilele acestea mi-a sărit în ochi zăpăceala în care este aruncată încă o dată clasa pregătitoare şi clasa I. Ministresa Educaţiei, Androneasca, o ţine una şi bună: că trebuie musai renunţat la clasa I, iar clasa pregătitoare să treacă în prima linie a ciclului primar. Pe lângă toate acestea, a mai întors cu lopata şi modul de înscriere a micuţilor în clasa pregătitoare, părinţii primind dreptul de a-şi înscrie pruncii la ce şcoală vor. Bun, nu este un lucru rău să poţi alege, dar mi s-au părut stupefiante declaraţiile ministresei când a venit vorba de posibilitatea ca unele unităţi de învăţământ să rămână fără suficienţi elevi pentru a funcţiona. Androneasca a spus simplu că Învăţământul trebuie să se adapteze la noile vremuri, de parcă adaptabilitatea ar fi taman punctul forte al acestui sistem lovit anual cu legea şi măciuca-n cap. Nu am văzut deloc adaptabilitate în aceste ultime două decenii, ci doar o harababură prelungită la nesfârşit de fiecare ministru ajuns în fotoliul călduţ al Educaţiei. Fiecare a ţinut să spargă şi facă ţăndări ce aprobase anteriorul său, impunând în schimb propria vrere. Fără prea multă analiză a stării de fapt, modificările au fost aprobate în Învăţământul românesc pe bandă rulantă, iar numărul lor covârşitor a avut un singur rezultat palpabil: populaţia şi-a pierdut tot mai mult încrederea în acest sistem care ar trebui să fie unul din pilonii societăţii. Ne mirăm într-una de rezultatele obţinute de copii la fiecare rundă de examene, fie ele la final de curs gimnazial ori liceal, deşi una din cauzele care determină aceste scoruri catastrofale este tocmai schimbarea