După scandalurile care au afectat imaginea Parlamentului, în ultimul timp, izbucneşte un altul: punerea sub urmărire penală de către D.N.A., pentru fapte de corupţie, a deputatului P.S.D. Ion Stan, vicepreşedinte al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii S.R.I.
Deşi e doar un alt nume pe lista parlamentarilor cu probleme, este, în acelaşi timp, o nouă dovadă a putregaiului care a afectat părţi masive din politica românească. Iar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă, în primul rând pentru partide. Un semnal de alarmă la adresa cauzei, nu doar a efectului. Efectele pe termen lung ale perpetuării ignorării cauzei pot fi incalculabile.
Un raport recent al Institutului de Politici Publice – “Sinteza activităţii parlamentarilor în mandatul 2008 - 2012” – arată că actualul mandat legislativ s-a remarcat prin premiere negative – fenomene fără precedent în Parlamentul României, în anii de democraţie post-decembristă. Una dintre ele este reprezentată de numărul mare de parlamentari, peste 20, trimişi în judecată pentru infracţiuni gen trafic de influenţă, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, participaţie improprie la infracţiunea de a modifica, şterge sau deteriora date informatice, luare de mită în formă continuată, dare de mită. 20 şi. Alţi peste 40 sunt verificaţi de Agenţia Naţională de Integritate pentru posibila încălcare a legislaţiei privind conflictele de interese şi regimul incompatibilităţilor. Ar fi, însă, o naivitate să crezi că în afara celor 22 sau a celorlalţi 40 şi nu sunt şi alţi purtători de astfel de metehne.
Sunt victime ale sistemului. La rândul său, victimă a lor. Sistemul îi vulnerabilizează şi, în egală măsură, îi încurajează la astfel de practici. Nu e o scuză. E doar o explicaţie. Iar
