Nu ne-am propus să risipim spaţiul tipografic de grija Monicăi Macovei. Despre manevrele sale oculte şi veninoase, urzite în ţară şi prin cancelariile Europei, s-ar putea scrie un roman fluviu. Iată însă că noile ei isprăvi au făcut să ne amintim de povestea australianului care şi-a cumpărat un bumerang nou. Apoi a îmbătrânit supărat. Nu putea scăpa de vechiul său bumerang, pe care a încercat zadarnic, o viaţă întreagă, să-l arunce în bălării. Revenea de fiecare dată, deşi nu-l mai putea suferi. Pentru România şi pentru unii importanţi funcţionari ai continentului, printre care s-a insinuat cu parşivenie, Monica Macovei este asemeni bumerangului vechi al australianului. Pare imposibil de scăpat de ea.

După ce şi-a terfelit ţara cu zoaiele ei băsisto-pedeliste fără să o fi pus cineva la punct după cum s-ar fi cuvenit de multă vreme, mimoza comunistoidă a înţeles că i se cuvine să spurce, precum pupăza, şi cuibul de europarlamentar în care s-a aciuat împinsă de la spate. Consecinţă a felului său abject de a fi, sinistrul personaj a ajuns în situaţia să fie pusă în discuţia Comisiei de etică a Parlamentului European sub acuzaţia de minciună şi dezinformare.

Pornită să-şi împrăştie veninul pe toate cărările, autopretinsa împărţitoare de dreptate a răspândit în data de 19 octombrie un mesaj tuturor membrilor Parlamentului European prin care le cerea acestora să boicoteze descărcarea de gestiune a Agenţiei Europene de Mediu, invocând în calitatea de raportor pe care o deţine, “preocupări serioase”, evident ale sale, cu privire la achiziţiile publice, transparenţă şi conflicte de interese. Cu metehne de procuror ceauşist, de care nu s-a debarasat, ea a cerut, ridicol, serviciului de audit intern să analizeze contractele agenţiei pentru furnizarea de servicii de cantină, curăţenie şi pentru mobilier, avansând acuzaţia că unele achiziţii au fost făcute