Marius Niculae confiscă mingea şi se pregăteşte să o aşeze pe bulina din var aflată în careul advers: "Îţi dau scăriţă Ema!" Portarul scuipă în mănuşi, freacă mâinile şi atinge transversala cu podul palmei ca într-un ritual: "Marius, tu eşti prea serios să dai aşa". Între ei, în tot careul, e doar Balaj. "Cristi, lasă carneţelul în buzunar, ratează!", sunt ultimele cuvinte ale portarului înainte de avântul lung al lui "Săgeată".
Războiul psihologic s-a terminat, acum intervine experienţa, se simt emoţiile, se ademeneşte norocul. Şut! Mingea este mutilată din şiretul atacantului, prinde formă de rugby, dar se duce la microscop pe lângă poartă. Penalty-urile se ratează, nu se apără! "Eu nu cred asta. Poţi da bine, poţi da prost, dar să ştii că sunt multe elemente în plus care fac diferenţa. Îţi dau exemplu ultimul pe care l-am apărat, cu Braşovul. Antrenorul cu portarii şi secundul Sandu Negrean mi-au spus unde dă Munteanu. Aici a fost cheia". Deci nu e valabilă nici aia cu "portarul pleacă înainte"? "Pentru mine, nu. Pe Dănciulescu îl cunoşteam bine şi am apărat tot pe bază de ştiinţă. Ce turnee erau la Săftica! Hmmm, cel mai greu mi-a fost să-i apăr lui Tamaş. O făcea pătrată. Niculescu, fotbalist tehnic, are şi acum să-mi dea baxuri de Cola de la prinsori, dar la Tamaş niciodată nu ştiai unde se duce". Mă simt uşor iritat şi mai pun o întrebare: "Dar norocul?". Imediat primesc răspunsul şi mai bine tăceam: "Pe ăla ţi-l faci cu mâna ta!".
De la Munteanu la Pirlo sunt 11 metri
Doctor Honoris Causa în apărat penalty-uri, Dolha încearcă să îşi aducă aminte de cei care, în trecut, l-au privit în ochi de la 11 metri distanţă, iar apoi şi-au pus mâinile în cap. Îi numără ajutându-se de degete. Old school: Costel Ilie, Miszti, Ionuţ Badea, Nicolae Dică. New generation: Antal, Găman, Bărboianu (el a dat ca Marius Niculae), Costea sau Vancea. "Am
