Războiul CET versus proprietarii de centrale de apartament şi viceversa a ajuns mult prea departe. OK, poate e cam mult spus război, dar până la urmă e o formă de conflict care mocneşte de ceva vreme şi face deja victime. De fapt, fitilul a fost aprins în momentul în care s-a montat în oraş prima centrală murală şi a ars prelung ajungând să explodeze atunci când sistemul a pierdut mai mult de jumătate dintre clienţii persoane fizice.

Pierderile nu s-au întâmplat pe cale naturală, pentru că tocmai managerierea defectuoasă a sistemului de termoficare pe fondul unei mentalităţi de monopol a condus la debranşări în masă. Explicabile de altfel dacă ne gândim că sistemul a funcţionat pe principiul "vă dau căldură atunci CâND POT EU, nu când vreţi voi".

Dacă vă aduceţi aminte, în urmă cu câţiva ani, CET o băga p-aia cu "Vai, dar conductele noastre de la subsol, dar şi coloanele ce trec prin apartamente până la ultimul etaj asigură şi celor cu centrale o temperatură ambientală mai mare decât temperaturile exterioare!". Toate acestea invocând un principiu al termodinamicii referitor la transferul de căldură. Corect, atunci când majoritari erau abonaţii CET într-un bloc, se putea afirma că transferul de căldură din sistemul centralizat de încălzire le "îndulcea" facturile la gaz proprietarilor de centrale. Numai că între timp lucrurile s-au schimbat şi majoritari sunt acum "centraliştii". Acum ei sunt cei care încălzesc indirect şi apartamentele vecinilor abonaţi la CET, fix după acelaşi principiu al transferului de căldură. Le plăteşte cineva ceva? Evident că nu. Aşa că, pentru a nu rămâne "datori" îi întorc "favorurile" CET-ului căruia îi pregătesc o grea lovitură: să-l lase fără clienţi. Drept pentru care şi-au concentrat eforturile în a convinge pe vecinii încă abonaţi la sistemul centralizat să-şi pună centrale. Este, dacă vreţi, mai mult o măsu