Văd că a devenit o modă să te dai cu părerea despre un „produs străin”. Fie, eu fac asta de când am lansat blogul, dar parcă mă concentrez asupra faptelor şi nu asupra metodelor, mijloacelor, modului de gândire etc. Eu nu atac o persoană, eu îi judec doar alegerile (şi alea – de moment).
În fine, weekendul ăsta s-a scris/vorbit la greu despre proiectul „Omul anului 2012″. Au scris şi cei băgaţi în seamă şi mai ales – cei nebăgaţi. Fiind şi eu o mare „nebăgată” (n.r. în seamă) am zis să mă bag singură.
În primul rând ţin să mulţumesc redacţiei pentru alegerile făcute. M-am bucurat că măcar la unele categorii au avut puterea/curajul să renunţe la unele personaje pe care le tot susţineau şi promovau în fiecare an. Ce e mult – strică. Şi-au dat şi ei seama, probabil.
Acum, nu e clar de ce nu pot renunţa şi la personaje gen Filat, Gonţa şi Chirtoacă, dar nu e topul meu, e topul lor. Probabil nu se poate să vorbeşti de omul anului şi să nu-i bagi în seamă pe cei pe care îi vezi în fiecare zi la ştiri, anul împrejur!
Cel mai mult m-au bucurat numele noi. O fi pentru diversitate, o fi din răzbunare, cert e că e mare lucru să ajungă Valentina Naforniţă, Andrei Jelihovschi, Georgette şi/sau Carla’s Dreams în ditamai clasament…
La bloggerul anului nu mă bag, căci n-aş fi obiectivă. Spre deosebire de alţi bloggeri frustraţi, eu recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu nominalizată. Şi n-am să încerc să mă dau mare modestă să zic că nu m-am copt. M-am copt, dar până una-alta, sunt alţii mai copţi decât mine
Aşadar, reieşind din „ofertă”, iată clasamentul în viziunea mea:
Vlad Filat, pentru că nu poţi vorbi despre politica din MD şi să nu fie „Filat” în propoziţie. Fără restul – poţi;
Alexander Koss, pentru că îmi place spotul de promovare a zahărului „5 inimioare” cu Tania Cergă în rol principal;
Ala Vengher
