-AA+A

VIS PARIS M-am întors din Paris înaintea lansării canalului cu „sfârşitul lumii”. Am ales „în- lumea”. La înălţimea „oraşului luminilor” nu poţi ajunge altfel decât în zbor, de la nivelul stelelor. Şederea mea la Paris poate fi comparată cu o planare deasupra obiectivelor de vizitat. Călătoria este în ceea ce se vede, dar şi în ceea ce se gândeşte. Văzând, am trecut Turnul Eiffel, Notre Dame, Louvre, Sacre- Coeur, Place de la Concorde, Champs- Elysees, Versailles. Gândind, am ales că drumul spre lume trece şi prin Paris. Aici, unde în fiecare dimineaţă ziarele miros la fel de proaspăt ca pâinea caldă, cafenelele se animează de studenţi, de artişti, florile de la ferestre nu au anotimp să moară, aerul e pur şi dă aerul de-a fi pe măsură.

Seara, până târziu în noapte, oraşul invită la urcare. De pe Montmartre, capitala culturii se vede ca-n palmă, fără umbre, fără problemele zilei, numai cu poezia unui loc. O aşezare prin care curge Sena, ca o sirenă întinzându-se pe uscat, cântând din apă atâtea poveşti ascunse ori scoase la suprafaţă. Paris nu ajunge pentru o zi, pentru o săptămână, pentru o viaţă. El rămâne în cutia cu amintiri de pe harta călătorului grăbit. Dar Paris e „Poezie şi libertate”, e pictură şi libertate, e muzică şi libertate. E teatru, e film. Din fiecare domeniu, se aleg şi nume româneşti: Cioran, Brâncuşi, Maria Callas. Din zilele noastre, Matei Vişniec, Horia Bădescu. Şi dacă închid ochii, Paris e lumina din memorie. Paris dă dreptul la uitare. De unde venim şi încotro ne îndreptăm? Paris e oraşul purificator.

Fiecare lumină e un mic foc ce şterge cu căldură urme care dor. Paris acoperă. Dacă tot a venit toamna, să ne acoperim inima cu Paris-ul plin de evenimente, aşa cum la fiecare pas câte un afiş anunţă un spectacol. Nu le-am putut vedea pe toate. Paris rămâne un vis pentru mulţi. Scuturând aripile, am revenit cu picioa