ICCJ radiografiază, în motivarea din dosarul Trofeul Calităţii, modul în care trebuie analizate şi judecate faptele de corupţie la nivel înalt, aratând că percepţia publică asupra unor astfel de fapte se poate diminua în timp, motiv pentru care ele trebuie pedepsite sever oricând sunt depistate.

Completul de cinci judecători de la instanţa supremă, care a decis condamnarea definitivă a fostului premier Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare pentru fapte de corupţie, face, în preambulul motivării acestei hotărâri, o radiografie a modului în care trebuie analizate şi judecate faptele de corupţie la nivel înalt.

Individualizarea pedepsei, arată judecătorii, reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni juridice, de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.

Infracţiunea, arată instanţa, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instaurate prin voinţa întregului popor. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii, este necesar să se reacţioneze din partea societăţii, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte, se arată în motivare.

Mai mult, notează magistraţii, pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru reintegrarea ordinii juridice, trebuie ca cei care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată traşi la răspundere penală.

Pedeapsa - felul şi limitele acesteia - constituie criteriul principal prin care l