Adăpostul antiatomic urma să fie folosit în eventualitatea în care misiunile istorice cu destinaţia Luna ar fi eşuat catastrofic şi este prezervat ca amintire a măsurilor de siguranţă din „era spaţială".

Buncărul este îngropat la 12 metri adâncime, direct sub rampa de lansare a rachetei Saturn V, care a lansat reprezentanţii omenirii către suprafaţa Lunii. Fortăreaţa subterană putea adăposti până la 20 de persoane în siguranţă, timp de cel mult o zi.

Adăpostul este protejat de o uşă de oţel de 15 centimetri grosime. Astronauţii puteau ajunge în interiorul buncărului direct de pe schela de susţinere a rachetei.

Acesta a fost construit pentru a putea face faţă unei explozii extinse pe 430 de metri, care ar fi ars timp de 40 de secunde la temperatura maximă de 1.370 grade Celsius, în eventualitatea în care Saturn V ar fi explodat la lansare, conform dailymail.co.uk.

Buncărul nu a fost testat în aceste condiţii şi nu este cunoscut cât timp ar fi avut la dispoziţie astronauţii pentru a ajunge înauntru în cazul unui accident. Accesul s-ar fi făcut prin alunecarea pe un dispozitiv de la 90 de metri înălţime, poziţionat la baza platformei mobile de lansare. Odată ajunşi la adăpost însă, eventuala explozie a rachetei nu i-ar fi afectat.

Generatoare de oxigen

Fiecare astronaut ajuns în buncăr avea alocată o pătură de protecţie împotriva flăcărilor şi un generator chimic de oxigen. Pe unul din pereţi este programul detaliat pentru fiecare rezident temporar al adăpostului. Generatoarele de oxigen trebuie pornite pe rând, iar filtrele de dioxid de carbon trebuie, de asemenea, schimbate la intervale stricte de timp, pentru ca aerul să rămână respirabil, iar cel toxic să fie expulzat la exterior.

În eventualitatea în care echipajul nu ar fi putut părăsi adăpostul la scurt timp după o explozie, acesta are şi o toaletă. Camera „de