Elegie, la trecerea peste pragul anilor primei tinereţi, de D.M. GAFTONEANU Motto: “Melancolia este cartea de identitate a poetului.”(Costel Zăgan) ...Într-o grindină de clipe ce nu contenesc să vină, Se sting vise şi cuvinte sub a vremii ghilotină… Fără ştire, fără milă, scurta viaţă li se curmă Şi dispar în altă lume, cu grăbire, fără urmă... ...Către orizontul roşu, albe păsări călătoare, Calde aşchii de lumină în oceanul de uitare... Iar din oaza înverzită piere tot ce este viu, Gol, în locul lor rămâne un arid deşert pustiu! ...Gânduri pline de substanţă în extazul dărniciei, Idealuri de trăire din ţinutul veşniciei, Vorbe care duc povara feluritelor accente Depăşesc cu mult puterea revărsatelor torente. ...Pline de intensitate, cu vibraţii rezonante, Dragi cuvinte fără seamăn, unele irelevante, Curg în zbor în mare grabă aducând dezamăgiri Şi o scurtă fericire sub un praf de amintiri! ...Raze pline de speranţă printre neguri rătăcite, Migratoare peste vremuri către spaţii infinite, Picături de veselie savurate cu plăcere, Frunze dintr-un pom al vieţii se perindă efemere. ...Căutând în depărtare blânde zâmbete de flori, Nevăzute precum roua ridicându-se la nori, Ireale şi discrete, în tipare dăltuite, Au în spate resemnate energii nebănuite! ...Prea puţine vieţui-vor sub a timpului povară Ca zăpada unui munte care ţine peste vară… Restul, însă, dimpotrivă, se vor şterge de îndată Şi nimic nu aminteşte să fi existat vreodată! ...Cât aş vrea, cu disperare, să le pot opri în loc, Să le ţin imaculate în al nemuririi joc… Iar când văd cum fug în goană peste anii gârboviţi, Le întreb cu întristare: ”Unde, oare, vă grăbiţi?” ……………………………………………………... ...Stau în liniştea tăcerii trăind clipe minunate Lângă poarta piramidei şoaptelor neascultate... Reverie fără capăt ca un semn distins de carte Ce îmi taie viaţa-n două şi în două mă împarte... ...E secvenţă dintr-o l