„Când Siria strănută, Libanul răceşte". Expresia, des auzită în Orientul Mijlociu, face referire la statutul Libanului de satelit neoficial al puternicului său vecin. Iar când în Siria a explodat războiul civil, experţii au spus că e doar o chestiune de timp până când amestecul volatil de comunităţi etnice şi religioase din Liban (ortodocşi, catolici, maroniţi, protestanţi, sunniţi, şiiţi, druzi, alawiţi, armeni, palestinieni, etc.) va sări şi el în aer.

Acel moment a sosit. Beirutul s-a confruntat cu explozii, lupte de stradă şi demonstraţii furioase. Undeva în mijlocul acestei vâltori se află şi câteva mii bune de vorbitori de limbă română, unii arabi get-beget, alţii români de la mama lor de-acasă şi mulţi arabo-români.

Comunitatea filo-românilor din această ţară fascinantă are la bază câteva sute de familii mixte pe modelul El - fost student în România, Ea - româncă cunoscută în timpul facultăţii. Deoarece procentajul creştinilor din Liban este cel mai mare din întreaga regiune, spune Dan Stoenescu, prim-secretar la Ambasada României din Beirut, numărul româncelor căsătorite cu localnici este şi el considerabil mai mare decât în alte ţări apropriate, de genul Egipt sau Iordania. Nathalie Denise Bekai, vice-preşedinta Asociaţiei România - Levant, organizaţia culturală a românilor din Liban, spune că a întâlnit doar patru sau cinci femei libaneze care s-au căsătorit cu români.

„Vorbitori de limba română însă sunt mulţi, pentru că sunt şi libanezii care au învăţat în România, ca tatăl meu. Ei nu au uitat niciodată limba română, chiar dacă mai fac câteva greşeli. Nu avem un număr exact al românilor, pentru că în Liban nu se face recensământ. Dar înainte de 2006 erau aproape 1.200 de românce. După 2006 [după sfârşitul războiului dintre Israel şi Hezbollah din sudul Libanului - n.red.], foarte multe au plecat împreună cu familiile lor în România. P