INTERVIU Scriitorul francez Pascal Bruckner şi-a lansat la Târgul de Carte Gaudeamus volumul „Fanaticii Apocalipsei", apărut la Editura Trei, ocazie cu care am stat de vorbă cu el despre Apocalipsă şi despre nou-apăruta religie, ecologia.

„Adevărul": De ce credeţi că subiectul Apocalipsei apare în discursul umanităţii?

Pascal Bruckner: Umanităţii îi place să se gândească la originile sale şi la sfârşit. În Biblie şi în tradiţia iudeo-creştină, Apocalipsa nu e sfârşitul lumii, ci răscumpărarea şi transfigurarea ei: răii sunt pedepsiţi şi drepţii, recompensaţi.

De ce oamenii au voluptatea să vorbească despre Apocalipsă - mai ales acum? Vedem montată o mică Apocalipsă în fiecare seară, la jurnalele TV...

Voluptatea catastrofei, mai ales în mass-media, vine din nefericirea de care am scăpat: aşezaţi comod în fotoliu, privim la dezastrele care-i lovesc pe alţii şi acest haos revalorizează, prin contrast, liniştea noastră. Compasiunii pentru acei bărbaţi şi femei care suferă i se adaugă satisfacţia noastră secretă că nu suntem în situaţia lor.

În cartea dumneavoastră, „Fanaticii Apocalipsei", vă referiţi la o nouă religie, ecologia. De ce a fost nevoie să fie creată această religie?

Ecologia este ultima mare ideologie politică, cea care contabilizează costurile dezvoltării şi ale progresului. A fost sacralizată - cum s-a întâmplat, la vremea lor, cu fascismul şi comunismul. E o religie profană care vede natura şi Pământul ca divinităţi şi face din copaci, plante şi animale nişte obiecte cvasi-sacre, uneori mai importante decât fiinţele umane.

Religiile se bazează pe mituri. Este încălzirea globală un mit?

Încălzirea globală există, nu contest efectele care se fac simţite deja peste tot. Dar faţă de acest fenomen putem să avem două atitudini: ori să facem totul pentru a-l împiedica, chiar dac