Atât timp cât Parlamentul României va legifera în Casa Poporului, nu cred că există o șansă ca această instituție să devină una normală. Construirea unei clădiri a parlamentului demne de un popor liber ar fi, cred, un pas spre transformarea libertății formale într-una reală. Libertatea politică ar renaște prin acest proiect comun – unul, în sfârșit, al societății civile.

Românii se pot bucura. În curând vor avea un parlament nou-nouț, cu parlamentari proaspăt emanați din votul popular, uni­nominal. Ei le vor reprezenta interesele cu onestitate și perseverență. Nu cred că este cazul să mergem mai departe cu gluma. Privind unele persoane care au intrat în această campanie, care solicită votul ce­tă­țenilor și care îl vor obține, pur și simplu ne îngrozim. Iar consolarea că acei oameni se vor pierde în masa parlamentarilor cât de cât competenți este iluzorie. În primul rând, am prea puține motive să cred că vi­itorii parlamentari se vor lăsa inspirați de mai nobile intenţii decât cei actuali. Apoi, faptul că unele persoane, a căror ex­pe­ri­ență politică este, nu-i așa, foarte vastă, sunt trimise în parlament de șefii lor arată nivelul de nepăsare al acelor șefi pe care doar Europa îi va împiedica, să sperăm, să devină un fel de baroni ai României. Ei le dau de înțeles cetățenilor lucizi că votul lor nu contează mai mult decât cel al ori­cărui cetățean manipulabil şi, cei lucizi fiind puțini, ei nu au nicio putere.

Ce­ a devenit în ultimele luni și ce riscă să fie în continuare Parlamentul României es­te ușor de știut. Prin suspendarea pre­șe­din­telui, parlamentarii au călcat pur și sim­plu în picioare Constituția. Celor care m-ar învinui că spun un neadevăr le re­amintesc că nimeni, niciunul dintre po­li­ticienii aflați acum la putere sau dintre for­matorii de opinie care îi susțin nu a reușit să indice acele prevederi ale Constituției pe care președ