Motto: Amputarea simţului proporţiilor este moştenirea cea mai durabilă a totalitarismului

Corolarul mai puţin vizibil al actualei crize identitare româneşti încorporează efectele subtile ale procesului de transformare prin care a trecut România în ultimii 23 de ani. O falie invizibilă uneşte cauzele profunde ale acestei crize, polarizând societatea românească în ansamblul său: este vorba despre mai vechea luptă dintre Vechi şi Nou,dintre partizanii status quo-ului subdezvoltării şi promotorii schimbării. Ca orice război cultural, conflictul dintre Vechi şi Nou este în primul rând o confruntare a elitelor.

O elită cripto-comunistă a supravieţuit în România mai bine de 20 de ani mimând oportunist şi formal un ataşament mai mult sau mai puţin vag exprimat pentru valorile euro-atlantice adoptat ca unica soluţie de auto-perpetuare după prăbuşirea în 1991 a sistemului de alianţe geopolitice patronat de Uniunea Sovietică. Particularitatea anului 2012 rezidă în maturizarea transformărilor din societatea românească până la un nivel dincolo de care balanţa fragilă a coabitării în societate riscă să declanşeze un iremediabil proces de eroziune a intereselor şi conexiunilor acestei elite politico-economice.

Condamnarea lui Adrian Năstase a fost avertismentul inconturnabil al apropierii de punctul critic dincolo de care perpetuarea realităţilor unilateral convenabile ale tranziţiei post-comuniste riscă să devină imposibilă. Frontiera psihologică a Rubiconului a fost străpunsă în România în această vară. Schimbarea radicală de ton şi anvergura reacţiei revanşarde declanşate la începtului lui iulie 2012 sunt direct proporţionale cu ameninţarea pe care o reprezintă pentru această elită cripto-comunistă recuperarea de către societatea românească a formelor şi fondului european puse în paranteză de regimul comunist.

Cauzele şi procesele acestui fenomen sunt