Mall-ul este noul templu al consumismului valah postdecembrist, ultima găselniţă în materie de etalare a bogăţiei.
Puterea de atracţie a mall-ului asupra poporului român, în ansambul său, este fabuloasă. De fapt, numai această forţă irezistibilă poate explica multiplicarea acestor construcţii pe cuprinsul întregii noastre patrii. Autostrăzile se construiesc mai greu sau deloc, IMM-urile dau faliment sau îşi reduc semnificativ producţia, proiectele şi programele europene stau blocate cu lunile într-o continuă aşteptare de (pre-)suspendare finală, dar recolta de mall-uri la hectar a României este într-o constantă creştere. Numai în Ploieşti se preconizează a fi vreo patru, două mari şi două mici!
Acest neologism britanic are chiar o definiţie demnă de DEX: mall, malluri, s.n. – Complex de mari dimensiuni care cuprinde magazine, servicii utilitare, expoziții etc. închis circulației autovehiculelor; spațiu vast pe care se află un astfel de complex. Din englezescul mall. Care în limba lui Shakespeare ar desemna o mulţime de lucruri, de la centru comercial, accepţiunea mai nouă, până la alee, promenadă, loc de plimbare. Şi, într-adevăr, la ce preţuri practică marea majoritate a firmelor de soi care au magazine în aceste locuri (de soi, dar care-şi produc marfa tot prin Republica Populară Chineză), potenţialii cumpărători se rezumă mai degrabă la rolul de simpli spectatori. Se priveşte mult, se respiră aerul bunăstării, ştiind foarte bine că la ieşire se va reintra în realitatea românească a traiului de la o zi la alta. Se poate avea şi senzaţia de muzeu al vieţii contemporane la care poţi avea un acces facil, fără să plăteşti bilet de intare.
Şi regimul comunist a cunoscut un fel de mall tipic condiţiilor sale economice de subzistenţă, un mall embrionar, celebrele magazine universale de mari dimensiuni, în care, de cele mai mul
