Universitatea particulară Dimitrie Cantemir (UDC) nu a luat încă premiul Nobel. Dar asta este doar o chestiune de timp. Deocamdată, a intrat în cartea recordurilor Guinness, alături de alte realizări româneşti recente, cum ar fi: cel mai mare cîrnat afumat, cea mai mare mămăligă şi cea mai mare colivă (am un prieten la Reuters mereu chemat să filmeze aceste succese naţionale, de asta sînt aşa de la curent). Performanţa UDC: două persoane din aceeaşi facultate a acestei universităţi, dna rector Corina Dumitrescu şi mai tînăra speranţă lector dr. Daniela Ciochină reuşesc să fie reprezentative pentru întreaga societate românească şi să ocupe, în consecinţă, cele două locuri rezervate societăţii civile în principalul organ de autoreglementare al justiţiei din România, Consiliul Superior al Magistraturii. Pentru cine nu ştie cu ce se ocupă CSM, vă informez pe scurt că la ora asta e singurul care are atribuţii în selecţia, numirea şi cariera magistraţilor din ţara noastră, fiind principalul responsabil al calităţii actului de justiţie şi garant al imparţialităţii şi corectitudinii acestei puteri în stat. Acest monopol al reprezentării se datorează Senatului României, care a votat, de fiecare dată contra altor propuneri ale societăţii civile, întîi pe dna Dumitrescu, soţia unui coleg al votanţilor, şi apoi pe subordonata ei.

Alegerea din iunie 2010 a Corinei Dumitrescu (cînd la Senat nu era majoritate USL, ci PDL) a fost contestată, existând acuzaţii de incompatibilitate între funcţia de membru CSM - demnitate publică - şi cea de rector. Potrivit legii Educaţiei, o persoană aflată în situaţia soţiei deputatului PSD trebuia să aleagă între locul din CSM şi funcţia de rector al Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir". Statutul CSM afirmă că "membrii Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar", iar noua Lege a Educatiei prevede că "persoanele c