Am fost invitat de colegi ONG-işti să-mi dau cu părerea în cadrul Sursa: EVZ
Misiune imposibilă: n-ai cum să comentezi un proiect inexistent, niciodată conturat nici măcar de UDMR, teoretic promotorul localismului.
Discursul liric despre regionalizare, autonomie, specific cultural şi mici patriotisme municipale nu poate ţine loc de proiect. N-am avut niciodată trei pagini scrise cu motivaţia reformei (beneficiile aduse de regiuni, costurile fiind vizibile: încă un nivel administrativ cu funcţionari, bugete etc.) şi cei doi parametri de bază ai săi (lista funcţiunilor noilor unităţi şi sursele lor de venituri) ca să avem ce discuta, pro sau contra. Premierul a murmurat ceva cu gestionarea fondurilor UE, însă vag.
Previzibil, dezbaterea se va cantona în detaliul infantil, dar tocmai de aceea de maximă audienţă, al desenării pe hartă a graniţelor şi capitalelor. Va prevala sfânta ignoranţă a celor ce vorbesc din zone sărace, dar care se cred bogate, un minim de documentare fiind sub rangul vizionarilor europeni de Câmpia Turzii. Nimeni nu va observa că e paradoxal să vrei coeziune teritorială (adică redistribuţie) când te bucuri la banii UE, dar să nu o mai vrei între regiunile ţării, cum se practică în orice stat membru.
Sunt un susţinător al descentralizării, însă fiindcă am studiat-o comparativ vreo zece ani am învăţat din studii ale altora mai deştepţi decât noi următoarea lecţie: ea e bună dacă e făcută corect, cu instituţii clare şi reguli bugetare ferme; şi devine o catastrofă în mediu administrativ clientelist, cu elite locale dedate la patronaj.
Nu există dovezi empirice că elitele noastre regionale sunt mai puţin corupte decât cele centrale, date fiind regulile jocului, nici că ar fi o mare diferenţă între provinciile istorice: un indice al clientelismului construit de ExpertForum pe o bază completă de date, cu alocările financiare p
