Încrâncenarea de a schimba Legea energiei e de neînțeles cu atât mai mult, cu cât toate problemele invocate sunt ușor rezolvabile fără modificarea legii.
Credeați că elaborarea unei strategii coerente și predictibilitatea legislativă sunt prioritățile tuturor actorilor din energie, așa cum îi auziți prin conferințe? Ei bine, nu. În loc de asta, de trei luni se duce o luptă pe viață și pe moarte pentru un singur lucru: dacă modificăm sau nu Legea energiei prin ordonanță de urgență, la nici trei luni de la publicare, deoarece sunt două articole acolo cam incomode. Absolut toți cei care au vreo legătură cu sectorul energiei se află într-una sau alta dintre tabere. FMI, Comisia Europeană, OPCOM și unele grupuri din Ministerul Economiei, din Petrom și din ANRE zic să nu se modifice. Regenerabilele, plus Remus Cernea, Bursa Română de Mărfuri, băncile care vor să finanțeze investiții și alte grupuri din Petrom, din producătorii de energie de stat sau din ANRE, unii mai vocali, alții în surdină, zic ba da, să se modifice, că altminteri faliment scrie pe noi. Toată tevatura e în jurul unui singur lucru – în lege scrie că toți participanții la piață trebuie să vândă competitiv, nediscriminatoriu și centralizat (pe OPCOM), adică prin licitație, nu cu cine vor ei. Mai exact, este vorba de articolul prin care, de acum încolo, se interzic contractele cu băieții deștepți pentru companiile de stat.
Argumente pentru modificarea legii
Cei care vor modificarea (mai ales investitorii în regenerabile) spun așa: E adevărat că pentru companiile de stat, ca Hidroelectrica, trebuie să existe o obligație să vândă prin licitație, ca să nu mai fie problema cu vânzarea către niște amici la prețuri mult sub piață. Dar noi suntem privați. De ce să nu încheiem contracte cu cine vrem noi? Pe urmă, băncile nu ne împrumută decât dacă
