În conferinţa de presă de vinerea trecută, Traian Băsescu a susţinut la Bruxelles, după eşecul clar al Consiliului European, un discurs dezlânat şi chinuit, într-o lipsă evidentă de idei şi date, dar abundent, ca de alte dăţi, de lăudăroşenii, cu merite pe care nu le are şi nu le-a avut niciodată. Despre poziţia lui Rompuy şi Merkel nu a scos nici măcar o silabă, cu toate că s-a dus în Capitala Belgiei să reprezinte Guvernul, Parlamentul şi interesele cetăţenilor României. A rămas însă mult prea ataşat taberei bogate a Europei fără să-i pese nici o secundă că reprezentanţii acestui nucleu dur şi-au mai temperat între timp înverşunarea. Şi nu a contat nici că prin constrângerile puse de aceştia la cale se contravenea flagrant atitudinii Grupului “Prietenii Coeziunii” din care face parte şi România. Un grup care insistă asupra stabilirii unui buget în măsură să faciliteze atenuarea decalajelor economice dintre ţările Uniunii Europene.

Deşi prin discursul său s-a dovedit mult prea ataşat de granzii care l-au salvat de la demitere, Traian Băsescu şi-a reconfirmat insolvenţa lăudându-se că datorită exclusiv lui România a obţinut mai mulţi bani la Agricultură.

Dar, de fapt, vindea gogoşi anunţând ceea ce ţara noastră obţinuse în al doilea exerciţiu financiar, după integrarea în Uniunea Europeană. Iar despre faptul că guvernările pe care le-a susţinut n-au fost capabile să absoarbă până în 2011 a întors-o ca la Ploieşti bătându-se cu cărămida în piept cu gradul de cofinanţare la avansuri, de 7 la sută în prezent la orice program, dar propus la o scădere deocamdată nestabilită.

Ca şi cum nici n-ar fi fost prezent la Bruxelles, Traian Băsescu a ignorat cu totul faptul că “Prietenii Coeziunii” s-au revoltat refuzând să mai accepte constrângerile ţărilor bogate ale căror economii au prosperat tocmai pe seama ţărilor mai sărace care au devenit piaţă