Traiam placerile unei inedite "La belle epoque", intelegand sa ne bucuram de binefacerile bresei. Incepuseram sa edificam comunismul national si eram foarte mandri de asta. Dusul rece avea sa vina mai tarziu. La facultate intrau cei care trudeau din greu; doar cativa dintr-o clasa obisnuita, mai rar jumatate si niciodata clasa intreaga. Daca absolvirea liceului te consacra drept tanara speranta, facultatea era o certitudine ca vei face cariera, dar si o schimbare de statut social. N-am prins perioada de plumb a anilor '50 cand selectia era politica, iar daca ascundeai ceva din biografie, aveai toate sansele sa fii expulzat. La varsta lui buna, adica cea de dimineata, inaintea faimoaselor teze de la Mangalia, din iulie 1971, care au reinstaurat inghetul, Ceausescu liberalizase regimul. Pentru admiterea la facultate m-am pregatit asiduu, mi-am facut analize si sinteze - caiete intregi -, fara sa stiu nici de meditatii (nu se inventase inca industria aceasta, ce avea sa falsifice ierarhia de merit), nici de pile la examen. Nu doresc sa idealizez. Mai tarziu am aflat ca se purtau si aceste metode, dar erau departe de a fi devenit norma. Am intrat al doilea la Istorie, la o concurenta de 10 pentru un loc. Va puteti imagina cat de mult am crescut in ochii familiei, a prietenilor si a consatenilor mei. Stirea a facut repede inconjurul obstii, dandu-i mamei prilej de nedisimulata mandrie, chiar daca i-ar fi placut sa imbratisez cariera preoteasca, pentru care era convinsa ca as avea vocatie. Pe vremea aceea, din pacate si dupa, despre intrarea la Teologie se vehiculau destule povesti necrestine, cu lucrari "popesti" de natura sa-ti cenzureze dorinta ori vocatia. De aceea, dar si din alte, sper, temeinice motive, nu regret obtiunea facuta. Versiunea mea despre facultate era ferm idealista si inevitabil naiva. Pur si simplu imi imaginam ca de vreme ce reusesti intr-o competiti