Într-o intervenție la Realitatea TV și într-un articol publicat pe Gândul.info, Cristian Tudor Popescu comentează motivarea Înaltei Curții de Casație și Justiție, dată publicității, referitoare la condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare în Dosarul ”Trofeul Calității”. ”Evident că sunt de acord cu ce zice Înalta Curte, dar o asemenea instanţă poate folosi argumente de natură jurnalistică, poate exprima o opinie gazetărească? Puterea judecătorească pronunţă condamnarea unui om, fie el şi fost prim-ministru, pentru a da un exemplu, pentru a-i speria pe alţii, pentru a forma opinia publică? Asta nu ţine mai degrabă de politică şi propagandă? Judecătorii judecă precis, pe articole de lege şi condamnă inculpatul pentru faptele sale, sau pentru nutrirea de sentimente urâte, cum ar fi dispreţul faţă de instituţii şi aroganţa faţă de lege?”, întreabă Cristian Tudor Popescu (comentariile integrale, aici și aici).
Întrebările domnului Cristian Tudor Popescu și ale altor persoane, din sfera mai mult sau mai puțin publică (le exclud de aici pe cele formulate de către cei interesați direct din punct de vedere politic de acest subiect) sunt pe deplin îndreptățite. Și îmi permit să le ofer un răspuns din perspectiva cunoștințelor dobândite la Facultatea de Drept, nu din perspectiva jurnalistului.
Da, puterea judecătorească poate lua decizii pentru a da un exemplu, pentru a-i speria pe alții, pentru a forma opinia publică. Și nu doar că poate, ci chiar este obligată să țină cont de aceste aspecte. Pentru că aplicarea justiției nu se rezumă doar la stabilirea (și res-tabilirea) echității într-o societate ori la pedepsirea celor care încalcă regulile (transpuse în legi) de conviețuire. Justiția are și un scop preventiv (de prevenire a altor fapte asemănătoare), iar acest scop este atins tocmai prin exemplaritatea deciziilor pe care le ia (a
