Fondurile europene reprezintă doar "o câtime" din bugetul naţional. Nu poţi susţine, aşadar, că România ar intra în recesiune dacă nu atrage fondurile UE.
Dar importanţa lor devine fundamentală, dacă sunt raportate la volumul de investiţii ale statului - pentru că bugetul plăteşte mai cu seamă salarii sau pensii, iar fondurile europene merg în investiţii, drept urmare în dezvoltare, a explicat ieri la ZF Live Dragoş Pâslaru, consultant pentru dezvoltarea economică.
La finalul săptămânii trecute, s-a consumat o primă bătălie pe bugetul multianual al UE 2014-2020. Ca programare, România poate obţine în viitorul exerciţiul financiar o creştere substanţială a fondurilor - în jur de 6 miliarde de euro anual (fonduri structurale şi pentru agricultură). Ştiind să absorbţia în exerciţiul financiar curent, mai ales pe zona fondurilor de coeziune, este submediocră, întrebarea este: ce faci să depăşeşti această fază şi să iei banii.
Dragoş Pâslaru arată că greşeala care s-a făcut în trecut şi e pe cale să se repete constă în lipsa distincţiei între ceea ce trebuie să însemne o "strategie naţională" de dezvoltare a României şi ceea ce sunt, de fapt, fondurile europene. "Efortul de a avea o viziune de dezvoltare a ţării lipseşte în discuţiile despre viitoarea programare bugetară. Problema este următoarea: dacă nu-ţi planifici imaginea de ansamblu, independent de fondurile UE şi te bazezi doar pe acestea din urmă, vei începe să crezi că fondurile europene trebuie să astupe toate găurile. Şi începi să pui bani pe ici pe colo ca să astupi găurile, să acoperi nevoile de finanţare care sunt multe şi legitime - pe justiţie, pe forţă de muncă, pe mediul de afaceri. Or, ce am învăţat de la Polonia - şi ar trebui să aplicăm şi noi - este că polonezii şi-au stabilit câteva proiecte care înseamnă peste 80% din finanţarea pe care o iau de la Uniune".
"Or, ceea ce
