In anul 1888, cand romanii erau inca putin cunoscuti in Europa, si insasi Romania aparuse ca stat independent pe harta abia de cativa ani, Opera Mare din Paris incredinta rolul principal al operei Faust de Gounod unei romance: Hariclea Darclee.
Romanca a avut un asemenea succes, incat, dupa numai doi ani avea sa i se incredinteze tot un rol principal pe cea mai mare scena de opera a lumii: La Scala din Milano.
Noua si astazi ni se pare ciudat acest nume putin obisnuit, purtat de o romanca: Hariclea Darclee. Si totusi numele isi are povestea lui.
De la Braila la Milano, via Paris
Mosierul Ion Haricli, roman de origine greaca, si Maria Aslan, nepoata domnitei Mavrocordat, au fost parintii care au dat viata viitoarei cantarete, la 10 iunie 1860, in Braila, numind-o Hariclea Haricli.
Mult mai tarziu, dupa ce s-a casatorit cu locotenentul Iorgu Hartulary si s-a lansat cu glorie in muzica de opera, a adoptat un nume de scena putin modificat fata de original, la sugestia lui Gounod: Hariclea Hartulari-Darclee.
Dar, pana sa ajunga acolo, copila Hariclea a dovedit de mica inclinatie catre muzica, poate calcand pe urmele unor talentati Mavrocordati si mai putin probabil pe cele ale mosierului de origina greaca. Se pare ca insasi mama i-a dat primele lectii de pian, i-a angajat ulterior o profesoara si a trimis-o pentru studii la Bucuresti.
Bucurestiul insa era prea mic pentru o artista care se pregatea sa devina atat de mare. Studiile superioare le-a urmat la Conservatorul din Paris. La absolvirea acestora, a inceput sa fie remarcata, la 28 de ani a ajuns pe scena operei din capitala Frantei, iar la 30 de ani cunostea succesul la Milano.
Pe cea mai mare scena de opera a lumii, cea din Milano, Hariclea Darclee avea sa cante de 116 ori, performanta putin obisnuita pentru un ne-italian
