ARD-ul e cu două procente în urma PDL, zice preşedintele democrat-liberalilor. Noul simbol, inima, ţine mai mult de infarctul mediatic decât de „repornirea României”. Sursele din partid dau vina pe – să-i zicem - ... hipstereala lui MRU în a-şi manageria puseurile publice: „La şedinţe nu participă, se dau telefoane după dânsul, la emisiunile în care este invitat pune condiţii privind interlocutorii. Colaborarea lasă de dorit şi nu există o coerenţă. E un haos total" – sursa hotnews.ro.
Într-un fel, era previzibil. Alianţa de dreapta a fost mult mai ocupată cu tectonica internă decât cu comunicarea de proiecte. MRU a fost preluat drept vector în încercarea de a depăşi „branduri” ca Udrea, Igaş sau Falcă – a părut un tip mai curat decât ceilalţi şi hai cu hei-rup-ul electoral.
Numai că mulţi dintre cei intraţi în ARD n-au experienţa curvăsărească a electoralelor; şi în loc ca noutatea asta să fie rentabilizată, s-a ales antrenamentul intensiv, la lopată, a proaspăt ieşiţilor de prin biblioteci – le-au dat cu un pic de rozosin şi gata.
Fără supărare, ceva în genul ăsta spun legendele că făcea Ceauşescu cu sângele propaspăt. Dar întineririle astea accelerate te buhăiesc şi mai tare. Pedeliştii au vrut oameni noi cărora le-au cerut apoi să semene cu ăia vechii.
Se clamează apoi blocajul mediatic – însă unde-s proiectele? Se ştie că dreapta a avut mereu, la noi, o problemă în a comunica. Nu am văzut încă o idee care să mă facă să povestesc cu amicii la bere: no fii atent ce zic ăştia, ţţţ... În tot acest timp, comunicatorii de profesie şomează pe la partid sau îşi rezumă strategiile la sondaje. Cui să-i spui de unique selling proposition-ul american, cui să-i explici că lipsa controversei utile e şi o lipsă a fidelizării? Cu nu aiureala cu premierea de poezii anti-USL (!), a lui Ioan Oltean, e soluţia.
Pentru că nu mă mai poţi scoate la vot doar p
