Afacerea comunicarii de campanie a devenit accesibila unui grup restrans de initiati. Liderii partidelor pleaca la sfarsit de saptamana in teritoriu, ca sa-i atinga multimea ca pe sfintele moaste, si infiereaza pret de cinci minute tabara adversa, fericiti ca presa a gasit trei titluri printre discursurile aprige. Spus, plecat Bucuresti, citit titluri, nirvana.

Mai la baza tarii, imbracati in camasi in carouri, cu basca impaturita in buzunar, ca nu stii de unde tasneste un palc de muncitori nervosi pe cine le-a cumparat fabrica stramoseasca, candidatii bat din usa in usa si aduc mesajul central la nivelul norodului obosit - va dam, va imbunatatim, va iubim.

Nimeni nu mai crede nimic, toata lumea bifeaza. Candidatii pe tabelul cu datoria, alegatorii in jurnalul intim - "azi a mai venit unul, ce ne-am mai distrat!".

La varful ei, doi vectori, ca asa ii cheama acuma, pe numele lor adevarate presedinte si premier - liderul PNL presteaza doar ocazional, isi conserva baioneta cat poate, cate zile mai are ad astra - se bumbacesc cu nadejde.

In materie de fonduri europene, o maniera indrazneata de a activa in domeniul "ba pe-a ma-tii" legat de un domeniu unde suntem ultimii de pe harta.

Acuma, noi - caraitorii prin natura meseriei si dumneavoastra - prin natura bizara de oameni cu oarecare speranta, caci altfel nu ati consuma politica, ci poezii (dar noi, primii, nu le stim scrie), haideti sa spunem ca mai pricepem ce se petrece pe scena.

Dar oamenii muncii de la orase si sate, peste care vine iarna, boala, 21 decembrie si scumpirile, ei oare ce pricep?

Presedintele si premierul se adreseaza unor cercuri inchise, stabile de alegatori, si este prea putin probabil ca acestea sa-si schimbe optiunile pe ultima suta de metri. Nici la nehotarati n-as prea trage eu speranta in locul dumnealor, caci ce pot