Evenimentele ultimelor zile indică un lucru foarte clar: campania se apropie de final, iar acum, pe ultima turnantă, săbiile se ascut al dracului, mai ceva cum se bate coasa cu gresie, pentru rezultate optime la munca de pe fostele ogoare ale patriei – aflate acum la categoria SF-ului sau prin DEX. Avem şi un mix de fapte electorale: vandalisme ieftine (care indică frustrare, deziluzie şi probabil o recompensă), vorbe grele (aruncate de-o parte şi de alta, că interesul poartă… fesul turcului), demisii şi, doar se aplică principii milenare, nelipsitul concept „pâine şi circ”.
Ne vom limita a dezbate doar ultimele două detalii enunţate, anume o demisie, respectiv imitarea unor modele crezute ca fiind vestice. Aflăm că un actual primar uselist, care a cochetat cu dorinţa de preamărire, şi-a dat demisia. Ei, staţi liniştiţi, nu din „profesia” de edil-şef, ci din cea de vicepreşedinte al PSD. Pare ciudat, în condiţiile în care partidul e pe val – ca surferii australieni, care periodic caută înălţimile intangibilului adânc – să vrei cu tot dinadinsul să te călătoreşti. De ce? Unde? E clar că nu te mai halesc foştii colegi, dar nici tu nu debordezi de fericirea la vederea lor. Tu ai vrut, ei nu au lăsat de la ei. Acum tu vrei din nou (dar o cu totul altă chestie), ei te-ar lăsa, dar nu vrei tu aşa, oricum…
Complicată faza asta cu administraţia şi cu politica, nu? Momentan, partidul e mult prea ocupat cu sporirea şanselor de a reveni în trombă pe scena de vodevil a Parlamentului României (au avut unii grijă să discrediteze instituţia ce ar trebui să ne apere pe noi, cei mulţi, nu pe ei, cei puţini). Însă văd un viitor apropiat uşor sumbru pentru vocile răzleţe din partid. În egală măsură, nu îi văd lipsiţi de griji nici pe ceilalţi primari social-democrato-liberalo-conservatori care afirmă sus şi tare că îl sprijină pe un candidat ce promite să ARDă USL-ul. Î
