Susțin din nou că poporul poate greși votând împotriva propriilor interese fundamentale – ceea ce pare că se pregătește să facă pe 9 decembrie.
Scriam într-un articol trecut (Este România o „colonie“?, revista 22, nr. 46, 13 noiembrie 2012): „Dar, vor sări unii, poporul are încredere în USL, iar Occidentul va trebui să se încline înaintea urnelor de vot! Știm însă că se poate vota greșit, împotriva interesului național: s-a întâmplat în 1990, se va întâmpla, probabil, și în 2012. Voința majorității nu coincide întotdeauna cu «voința generală», vorba lui Jean-Jacques Rousseau“. Și așa a fost, unii au sărit ca arși; de pildă, Carmen Mușat în Observator Cultural (nr. 393, 22 noiembrie 2012). Foarte indignată pe mine, ca și pe d-l Cristian Câmpeanu de la România liberă, d-sa are deosebita eleganță de a ne compara cu un tov. Cotigă Vasile dintr-o nuvelă a lui Norman Manea, care cerea Partidului să intervină limitând hazardul de la Loto. Nu știu ce părere are d-l Câmpeanu, dar eu sunt onorat de îndrăzneața comparație și promit să mă îndrept: voi studia gândirea tovarășului Cotigă Vasile mai abitir decât pe aceea a lui Rousseau Jean-Jacques.
Dar să trecem de la cotigă la lucruri mari, adică la popor. D-na Mușat privește poporul cu aceeași venerație cu care credinciosul îl privește pe Dumnezeu: nu numai că poporul nu poate greși, dar e o blasfemie să susții că ar putea s-o facă. Așadar, și eu, și d-l Câmpeanu, și alții care îndrăznim să susținem așa ceva suntem niște păcătoși, zelatori ai Răului, cum scrie dânsa.
Ei bine, voi continua să blasfemiez. Susțin din nou că poporul poate greși votând împotriva propriilor interese fundamentale – ceea ce pare că se pregătește să facă pe 9 decembrie. Treacă-meargă faptul că d-na Mușat n-a citit Contractul social al lui Rousseau, cu distincția sa dintre „voința generală“, care e infail
