O dată la patru ani generaţiile cu drept de vot şi cu putere de discernământ la purtător se închid într-o cabină şi iau o decizie de care depinde în mod firesc viaţa noastră, a tuturor, chiar dacă unii dintre noi, scârbiţi de mizeria vieţii cotidiene nici nu mai vor să aleagă. Oameni politici aleşi de partide indiferent dacă sunt specializaţi în politici publice sau sunt luaţi de la catedră, de la bisturiu, din câmpul muncii de la condei vin şi cer un vot amărât, de la un român amărât întreg la cap sau nebun, sănătos sau bolnav, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân, urât sau frumos, pentru că fiecare trebuie să contribuie la gradul de naivitate naţională graţie căruia ne pricopsim întotdeauna cu aleşi pe care în mod sigur îi urâm profund, înainte de epuizarea mandatului. Noi cei care alegem nu suntem de vină. Vina o au cei care ne propun politicienii care trebuie să ocupe parlamentul. Noi românaşii de rând avem voie să plătim toate relele taxele şi impozitele pentru ca ei, cei aleşi, cei buni, cei înţelepţi să ne sape în continuare groapa cea de toate zilele în care să fim înfundaţi împreună cu prietenii şi cu duşmanii. De la această înfundătură nenorocita ni se trag toate. Prietenii ne-ar împinge în sus, duşmanii ne afundă şi mai rău. Concluzie: aleşii noştri sunt duşmanii noştri. Dacă le spunem acest lucru înainte de alegeri nu ne cred întregi la cap, însă, de 23 de ani încoace, nici unul dintre aleşi nu au lucrat în interesul poporului ci doar în interes personal. În acest mod politica a ajuns cea mai profitabilă meserie din ţară, iar reînnoirea mandatului de politician, costisitoare uneori s-a transformat în eterna comedie. Pe vremuri Florentinul Dante Alighieri, politician şi el plătit cu vârf şi îndesat amestecul în politica, dar pentru că a îndrăznit să scrie a rămas şi în istoria umanităţii. Puţini dintre cei care citesc Divina comedie fac comparaţie cu bal