Tot asta aud: lumea nu se mai uită la ştiri, lumea e sătulă de scandal. Pe Facebook dacă te uiţi, activismul nu mai are nicio legătură cu proiectele clamate de politicieni: s-a închis Chirurgia infantilă de la Târgu Mureş, se cere suport pentru reînfiinţare.

N-am văzut de multă vreme un buletin de ştiri care să nu fie colorat cu bandă galbenă sau roşie – breaking-news sau news alert. Stai şi te uiţi şi-ţi vine să crezi că un popor s-a pornit împotriva altui popor – în aceeaşi ţară. Ţi se strânge stomacul şi, ca şi crainicii, vrei să spui totul deodată şi să scapi.

Zilele trecute am povestit un pic cu o familie întoarsă din Spania. Şomeri amândoi, cu copii vorbind jumătate română jumătate spaniolă – şi vor să meargă înapoi. Stau de o lună în România şi nu mai înţeleg nimic din ea. Au plecat lăsând în urmă oameni săraci şi acum au dat tot de sărăcie, dar de o mie de ori mai guralivă.

Îmi spun că şi acolo sunt săraci, ohooo, o grămadă. Îi vezi cărând cu plasele portocale maronite pe care altădată le aruncau la gunoi. Alţii îşi numără firfireii şi cumpără cinşpe grame de sare şi un pic de carne. Dar nu-şi dă nimeni poalele peste cap şi nimeni nu profită de tribună.

Copiii lor, cât am stat la poveşti, s-au uitat doar la tv-ul din restaurant – nu prea i-am luat în seamă. Femeia se pornise să-mi spună cum se fereşte de românii „recenţi” din Castellon, bărbatul – cum au angajat la ferma unde lucra şi el câţiva români şi au început furăciunile şi când i-au prins pe hoţi i s-au aprins obrajii de ruşine – că erau de-ai noştri: dintr-ăia veniţi recent, la şmecherit.

Îi întreb ce-or să facă de sărbători. Merg înapoi în Spania, au prieteni şi se colindă unii pe alţii ba în română ba în spaniolă. Copiii? Nu simt lipsa, ei cunosc doar Crăciunul iberic – aşa-l numesc – cu sarmale puse din congelator direct în microunde.

Mai sunt miraţi de câtă forf