Campania EI MERITĂ ROMÂNIA continuă. După poveştile lui Costel Pîrnău, timişoreanul care zideşte case cu o singură mână şi cea a preotului Manuel Radu, care şi-a transformat casa în şcoală şi grădinişă pentru 25 de copii nevoiaşi din Urlaţi în această seară, gândul vă prezintă povestea unei luptătoare: Steluţa Duţă, tânăra care a învins greutăţile unei vieţi zbuciumate: bătăile crunte din internat, anii de foame şi nopţile petrecute pe stradă.

La 30 de ani, Steluţa Duţă practică boxul feminin, postură din care a câştigat un perete de medalii de aur, argint şi bronz. Cele mai importante sunt cele 10 titluri de campioană naţională, trei medalii de aur de la Europene şi trei de argint la campionatele mondiale.

Vă invităm să-i urmăriţi aici povestea.

Steluţa boxează cu ea însăşi. O face în faţa unei oglinzi fixate de peretele unei săli de box situate sub stadionul Municipal din Buzău. Steluţa este la ea acasă. Exersează în faţa bucăţii de sticlă serii de croşee, directe şi uppercuturi.

Este îmbrăcată într-un tricou alb brăzdat pe mijloc de o dungă tricoloră. Poartă adidaşi albi cu dungi roşii şi o pereche de pantaloni de trening albaştri, traversaţi şi ei de trei dungi roşu-galben-şi-albastru.

Loveşte scurt, în viteză, se retrage, apoi revine cu noi serii. Expiră cu zgomot după fiecare lovitură de pumn. Când începe să obosească, expiraţiile sună ca nişte oftaturi prelungi. De pe ringul din spatele ei este urmărită de antrenorul Constantin Voicilaş. Omul căruia de 10 ani îi spune, simplu, "tată". Steluţa este aici la ea acasă. De 10 ani, sala de box i-a fost casă, la propriu: aici s-a antrenat, aici a mâncat, aici a dormit.

Un "anume" Vasile şi o "oarecare" Dobriţa

Steluţa Duţă s-a născut în urmă cu 30 de ani la maternitatea din Râmnicu-Sărat, fiind al şaselea copil din cei nouă cărora le-au dat viaţă părinţii ei. Părinţi pe