Tot cea ce există în natură este rezultatul unui bilanţ. Viaţa însăşi este un bilanţ. Pentru viaţă bilanţul se cheamă la un anumit nivel sistolă-diastolă, adică efect cu cheltuire de energie şi structură în raport cu repaus şi refacere de energie şi structură.

În economie bilanţul este mai simplu. Cât este peste zero, indiferent cât, dar peste zero, înseamnă supravieţuire cu cât creşte dezvoltarea. Cu cât este sub zero, indiferent cât, într-un timp uşor de calculat, duce la faliment. De aceea UE, care învârte mii de miliarde de euro, pune problema şi cere socoteală cheltuirii fiecărui cent. Care este efectul cheltuirii fiecărui cent? Un cent este o cantitate, oricât mică, o cantitate care se pierde sau se câştigă, iar oceanul este format din picături. Cei care înţeleg aceste lucruri huzuresc, cei care nu le înţeleg cerşesc. Marile universităţi americane, care au bugete, unele comparabile cu ale unor ţări mici, în momentul în care şi-au trecut pe suport electronic bibliotecile, au început să vândă la preţ de anticariat parte din fondul de carte pe suport de hârtie, cu câte 3-5 dolari etc...Un neavenit se uită mirat şi întreabă: "Păi ăştia care au miliarde se pretează la comerţ de 3 dolari?" Da, pentru că de aceea sunt miliardari! Risipa care se petrece în România este fenomenală. Banii, aşa puţini cum sunt, dacă ar fi cheltuiţi de oameni cu cap şi bună intenţie, ar putea asigura un trai decent şi nealunecarea spre faliment (bilanţ sub zero an de an). La nivel social această alunecare spre faliment este mai complexă prin fenomenele negative declanşate în cascadă de către proasta sau imorala decizie. Pe vremea unui ministru, care a fost acuzat de cheltuire penală a banilor publici, care mai este acuzat de favorizarea infractorului, condamnat la puşcărie, o firmă inteligentă şi-a găsit plasamentul muncii. A semnat cu respectivul ministru un contract de treizeci