-AA+A

„Faţa întunecată a timpului”, roman de Javier Marías La Editura Univers, Bucureşti, a apărut traducerea, însă nu e menţionat nici pe pagina tehnică anul tipăririi în limba română, ca la unele cărţi editate la noi în perioada interbelică. În limba spaniolă romanul a apărut în 1998, aici probabil în 2012. Ceva special are cartea, pe lângă atâtea altele, anume confuzia intenţionată între ficţiune şi realitate, deşi Javier Marías afirmă că, dimpotrivă, nu le-a amestecat mai mult decât le amestecă toată lumea, mai ales romancierii. „Faţa întunecată a timpului” este romanul la volumul „Romanul Oxfordului”, apărut în aprilie 1989, rezultat al faptului că în perioada 1983-85 a predat doi ani la vestita universitate, şi mai conţine unele trimiteri la „Inimă atât de albă”, cea mai premiată carte a autorului. Aşadar, ne aşezăm în faţa unui „fals roman” în care sunt decriptate efectele imediate şi efectele abstruse ale ficţiunii scrise la persoana întâi. În astfel de cazuri, de fiecare dată cititorul are tendinţa de a crede cu inima largă că personajul cărţii este chiar autorul, iar ceea ce i se întâmplă şi ceea ce descrie în pagina cărţii fac parte din realitatea imediată şi identică a scriitorului, nicidecum că este vorba de un personaj creat, inventat, mai mult ori mai puţin complex, creionat aparte, de la trăsăturile fizice până la modul de-a gândi, de a se comporta.

După apariţia volumului „Romanul Oxfordului”, autorul este abordat pe culoarele universităţii de un grup de studente curioase. Ce vă mai face copilul? Care copil?, a zis el surprins. Studenta a continuat cu tupeu: Cum care copil, copilul dumneavoastră! Al meu?, a răspuns atunci alarmat. Nu înţelegea. Care copil al meu? Am eu un copil? Credeţi-mă că acum aflu pentru prima dată. Atunci studentele s-au însufleţit, au intervenit şi celelalte, ca nişte victime: Dar povesteşti în roman, cel care