…pare un pas imens şi imoral pentru orice om de bun simţ. De obicei, atunci când îţi doreşti funcţii importante, trebuie să te uiţi un pic în trecut, să te evaluezi din punct de vedere intelectual şi moral.
De capacitatea unor persoane instalate în posturi-cheie se ocupă de obicei partidul. Indiferent dacă eşti nepregătit într-un anumit domeniu, atunci când mergi la un concurs cu carnetul de la partidul aflat la putere în buzunar, poţi să treci examenul cu brio. Sunt chestiuni verificate în timp. Câţi „academicieni” de acest gen zac la cârma unor instituţii publice fără să ştie măcar legea după care funcţionează unitatea de unde-şi ia salariul? Mulţi, foarte mulţi.
Cazul Andrei Maioreanu, pentru că e un caz până la urmă, e oarecum atipic. Cunoscut ca un politician vocal, neimplicat în scandaluri, cu excepţia celui în care a fost acuzat că i-au „ruginit” vreo 570 de tone de fier vechi pe când era director la UVA, Maioreanu a urcat încet, dar sigur în câteva funcţii importante. Nu-i contest eventualele calităţi intelectuale, pentru că nu sunt îndreptăţit să evaluez pe nimeni din acest punct de vedere, însă atunci când şi-a dorit să fie uns, cu ajutorul partidului, în diferite funcţii, Maioreanu ar fi trebuit să-şi facă un remember al tinereţii. A mizat, probabil, pe faptul că niciodată nu se va descoperi şi astfel nu i se va putea reproşa că a fost „ciripitor” la Secu. Chiar dacă CNSAS, conform legii, nu l-a încadrat ca fiind colaborator sau informator al fostului serviciu secret de represiune din vremea regimului comunist, rămâne ideea că actualul consilier judeţean a avut angajament la Securitate.
Din punct de vedere moral, încă o dată, chiar dacă oficial legea nu l-a stigmatizat, Maioreanu nu avea ce căuta în funcţiile de consilier local, apoi judeţean şi nici în cele de director al UVA Rovinari sau consilier al directorului general al Hidroelect
