Într-o intervenție televizată, Traian Băsescu a ținut să dea asigurări că nu-l va numi pe Victor Ponta premier după 9 decembrie. Nici pe el, nici pe Călin Popescu Tăriceanu. ”În politică nu trebuie să înghiți porci, o broscuță mai merge”, a ținut să sublinieze președintele.

Problema e că în politica autohtonă (și nu doar în cea autohtonă) regula e, de fapt, că porcii se înghit între ei. Și nu în sensul în care s-ar mânca unii pe alții (se mai întâmplă și astea), ci în cel în care suportă și în care alianțe și răsturnări de situație în aparență de neînțeles se produc peste noapte. Nu o să enumăr toate aceste schimbări radicale, e suficient să amintesc cât de mult a ținut aceeași promisiune (că nu-l va numi pe Ponta premier) făcută de Traian Băsescu la începutul anului. Vreo 2-3 luni, până când a fost pus în fața deciziei: îl numește ori ba. A zdrobit una, două, trei felii de lămâie în gură, după care, asta e, a înghițit porcul.

Alin Fumurescu a prezentat, tot aici, pe VoxPublica, scenariul și argumentele ne-numirii lui Ponta. Motiv pentru care mă voi referi doar la cele care l-ar obliga la acest lucru (fără a pune și concluzia că, implicit, îl va și numi pe Ponta premier – înghițitul porcilor în politică putând crea oricând surprize, în sensul în care mai tot timpul există un porc și mai mare care poate fi înghițit – a se citi în acest sens și textul lui Dorin Tudoran despre o desemnare a lui Dan Voiculescu ca premier).

Primul argument (logic și rațional) ar fi cel al interesului României și al românilor, care ar avea cel mai mult de suferit în cazul unei noi crize politice, a unui nou blocaj instituțional. Mă rog, mă îndoiesc că vreo tabără va ține cont de acest interes, dar, măcar strict teoretic, aveam obligația să amintesc argumentul.

Mai apoi. Trebuie avut în vedere că, până la desemnarea unui nou Guvern, tot Ponta și USL ar rămâne la Pal