de Adrian POPESCU

adrianpopescu@tribuna.ro

28 noiembrie 2012 23:09

10 vizualizari

A-A+

"Ziua Natională", dincolo de un banal moment patriotic ar trebui să fie o sărbătoare de familie. Sunt momente c�nd trebuie să arătăm ce avem mai nobil şi mai frumos �n noi, să ţinem cont de o cutumă nescrisă , anume: steagul �n acea zi nu trebuie să atingă niciodată păm�ntul. Mai mult, indiferent unde este arborat, trebuie să arate impecabil, precum hainele noastre de sărbătoare.

Cum a fost 1 decembrie

La încheierea Primului Război Mondial, în contextul prăbuşirii Dublei Monarhii, Ungaria îşi proclamă independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. În aceste condiţii, fruntaşii Partidului Naţional Român şi românii din Partidul Social Democrat înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad la data de 3 noiembrie 1918. La data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad, guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei. În aceste condiţii, românii organizează la data de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 o Adunare Naţională la Alba Iulia la care desemnează 1228 delegaţi. Locaţia nu era întâmplătoare căci ea aducea aminte de Mihai Viteazul, biruitorul de la Selimbăr, care intra triumfător în cetate , pentru a săvârşi cea dintâi unire a Ţărilor Române. Pregătirea politică a Adunării a fost anevoioasă. Unii susţineau ca Unirea să se facă pe baza proclamării autonomiei Ardealului alţii susţineau unirea fără condiţii. În cele din urmă. Iuliu Maniu a explicat că e necesară o epocă de tranziţie, deoarece “nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche şi să înfăptuim una nouă”. Adunarea de la Alba Iulia a avut parte de o atmosferă sărbă