La 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata (comuna Hoghiz), s-a născut cărturarul, lingvistul, filologul şi istoricul literar Aron Pumnul, cel care, peste ani, după ce paşii l-au purtat în Bucovina, avea să-i fie dascăl de limba română lui Mihai Eminescu. De altfel, Eminescu a scris, în memoria profesorului pe care îl preţuia nespus, elegia “La mormântul lui Aron Pumnul”.

Revista “Familia” – condusă de Iosif Vulcan ­ a publicat un amplu articol în numărul 15/1866, în care este evocată personalitatea celui dintâi profesor de limba şi literatura română, pe care l-a avut liceul german din Cernăuţi, a bărbatului “ingenios şi apostol devotat al culturei naţionale”.

“El fu născut la 27 noiemvre 1818, pe pământul romantic şi sfânt, prin suvenirile istorice ale Ţării Oltului, în satul Cuciulata, lângă Făgăraşiu. Părinţii săi, ca mai ai tuturor bărbaţilor mari ai noştri, au fost ţărani meseri (săraci ­ n.n.), dar avuţi prin sentimentele nobile nutrite de suferinţe eredite de la moşi-strămoşi. ­ Sărmanii, ei n-aveau să dee fiului lor nici nume strălucit, nici avere, ci i-au datu sentimentul sacru al naţionalitatei, i-au datu o crescere simplă, dar scutită de toate defectele lumesci şi s-au îngrijit ca să-l trimită la şcoală, însă încă în etate de 6 ani suferi în sănătate, care suferinţă a ţinut-o în toată viaţa sa şi, din această cauză abia în etate de 14 ani a putut merge la Odorheiu spre cercetarea şcoalelor normale, unde rămase până la an 1836”. Din Odorhei, Aron Pumnul a plecat la Blaj, unde l-a avut profesor de filosofie pe Simeon Bărnuţiu, apoi la Cluj, unde a absolvit.

Deşi lipsurile materiale nu au contenit, nu s-a descurajat ci, altături de câţiva tineri eminenţi, a fost trimis la Viena, unde a urmat cursul teologic de 4 ani, între 1843-1846. “În acest timp fiind mântuit de lipsurile materiale, se simţea mulţumit, căci putea a se pregăti pentru carie