Dacă nu m-ar fi invitat gracieusement Charles Leirens, probabil că nu aş fi avut ocazia să-mi revăd câţiva prieteni vechi, de care mă legau amintiri din tinereţea îndepărtată, şi să descopăr figurile unor personalităţi artistice cunoscute doar prin opera lor. Gérard Philipe, unul dintre aceştia, e neschimbat, cu acelaşi surâs espiègle din „Fanfan la Tulipe“, film pe care îl văzusem la cinematograful „Patria“ prin anii ’50, purtând pardesiul elegant, cu gulerul ridicat după moda vremii… În ’57, avea deja în palmares „Le rouge et le noir“, unde era Julien Sorel, iar Danielle Darrieux – ah, suava Darrieux! – interpreta pe Mme de Rénal. Danielle lipseşte, din păcate, ca şi Matilde de la Mole alias Antonella Lualdi, prima femeie de rangul ei, care, după cum afirmă Stendhal, şi-a permis să încalce regulile epocii şi a tri Publicitate mis, ea cea dintâi, o scrisoare unui bărbat şi încă unuia de rang inferior (lui Julien), pentru că o mistuia dragostea. Cocteau, deja înconjurat de admiratori, nu semănă deloc cu portretul pe care i-l făcuse Modigliani; dar de ce lipsesc Jean Marais, prietenul de o viaţă, în apartamentul căruia, garnisit cu desene, sculpturi, acuarele semnate de ei doi, de pe Boulevard de Sebastopol, am stat câteva zile într-o vacanţă, Coco Chanel ori Edith Piaf, pentru care scrisese piesa de mare succes „Le Bel Indifférent“? Aveam o ediţie recentă a romanului său „Les enfants terribles“, pe care mi-aş fi dorit un autograf, dar intenţia nu s-a concretizat, fireşte… Iar atenţia mi-a fost atrasă de alte celebrităţi, precum: Nicolas Nabokov, compozitor american şi muzicolog de origină rusă, Colette, autoarea lui „Chéri“, în vogă în anii ’20–’30, romanele ei umplând până la refuz bibliotecile părinţilor noştri, Annette Kolb, nemţoaica pacifistă, prolificul compozitor elveţian Arthur Honnegger, Gide, Malraux, Moriac, Jean Paulhan… Dar, poate, figura cea ma