Cea de-a doua întrunire din acest an universitar a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală de la Cluj a prilejuit o interesantă discuţie despre sincretismul religios-ritual şi cel medical, al comunităţilor indigene din Camerun. Despre felul în care se îmbină în acele locuri medicina alopată şi cea tradiţională aflăm din relatarea semnată de dr. Andrada Pârvu.
La 14 noiembrie 2012, s-a desfăşurat, la Cluj, a doua întâlnire (din acest an universitar) a Atelierului de Filosofie şi Antropologie Medicală găzduit de Clinica Medicală II, prin bunăvoinţa prof. dr. Dan L. Dumitraşcu. Aşa cum ne-a obişnuit din 2009, organizatorul acestui cerc de discuţii pe teme conexe medicinii, conf. univ. Király V. István (de la Catedra de filosofie sistematică, Universitatea „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca) a avut invitaţi care au provocat audienţa, descriind experienţa unui medic european voluntar timp de trei luni în Camerun. Prezentarea a fost deschisă de conf. univ. Magyari Nándor László (de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai“), care a prezentat date generale referitoare la Camerun (istorie, geografie, religie, administraţie). Ulterior, dr. Túróczi Ildikó (medic primar medicină de familie, cu multiple alte formări – adictologie, acupunctură, psihodramă) a descris modul în care se practică medicina alopată şi cea tradiţională în Camerun şi apoi a împărtăşit audienţei propria experienţă, trăită în comunitatea Esu, situată în nord-estul acestui stat. Fostă colonie germană, britanică şi franceză, stat independent din 1960, Camerunul este o republică centralizată, cuprinzând circa 50 de „regate“ (fondom). În Camerun trăiesc aproximativ 230 de popoare şi triburi diferite şi se vorbesc peste 250 de limbi native (tribale). Există două limbi oficiale: franceza şi engleza. Una dintre particularităţile Camerunului o constitui
