● Rework_ Philip Glass, Kora Records, 2012.
Philip Glass aparţine grupului celor pentru care muzica e ştiinţă, nu artă. Prin experimentele sale minimaliste, e asociat cu nume ca Steve Reich şi Terry Riley, însă, pentru că trebuia să mănînce şi o pîine, iar ştiinţa îţi bagă mai mult în cap decît în burtă, îi putem auzi compoziţiile şi pe diverse coloane sonore: de la filme care i-au adus nominalizări Oscar (Kundun, The Truman Show), la seria horror (gen preferat, din motive evidente, de numeroşi audiodesigneri) Candyman, la acompaniament pentru poeziile lui Leonard Cohen şi chiar pentru jocuri video (seria Grand Theft Auto). Peter Greenaway l-a ales ca unul din protagoniştii documentarului său Four American Composers. S-a alăturat în urmă cu un an mişcării Occupy Wall Street, recitînd din opera sa Satyagraha, mai relevantă ca oricînd prin temele sale protestatare, uşor comunistoide. A compus pentru Kronos Quartet, Ravi Shankar şi o mulţime de artişti pop. Nu poţi să nu-i admiri diametrul sferei de influenţă şi anvergura aplicaţiilor muzicale, care trădează faptul că a crescut în aceeaşi nişă pop art cu Lou Reed sau Andy Warhol. În comparaţie cu aceştia însă, nu a apucat să dea la fel de mult culturii populare. Compensează însă printr-o altă latură de inspiraţie comunistă a personalităţii sale – lipsa simţului posesiunii, chiar dorinţa activă de a-şi vedea opera terfelită, deconstruită şi reconstruită. Albumul de faţă îi remixează opera şi urmează să fie însoţit de o aplicaţie iPhone care le va permite utilizatorilor să altereze după propriul gust compoziţiile lui Philip Glass.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Solo Un efort lăudabilRework îl găseşte pe artist în postura de sărbătorit ce primeşte cadou, cu ocazia împlinirii a 75 de ani, o serie de remixuri ale propriilor lucrări, coordonată de loser-ul post-grunge Beck, şi pomenita
