Duminică, în cadrul târgului de carte Gaudeamus, a fost lansat volumul „Lumea secretă a nomenclaturii”. Redau mai jos fragmente din mesajul pe care l-am transmis publicului prezent la eveniment. Sursa: CODRIN PRISECARU

Înainte de orice, ţin să le mulţumesc Lidiei Bodea, Oanei Bîrna şi lui Gabriel Liiceanu, prieteni dragi şi minunaţi editori, fără de care această carte n-ar fi fost ceea ce este. Cred că am ajuns împreună la acea formă finală care să facă dreptate scopului explicit asumat: luminarea resorturilor invizibile, a ramificaţiilor labirintice, întotdeauna enigmatice şi derutante, ale acestui sistem sociologic şi psihologic care este nomenclatura comunistă. Istoricul Bogdan Iacob a reuşit să ofere un indice de nume care vorbeşte despre amploarea acestui proiect.

M-am născut în lumea, prea puţin cunoscută, a ilegaliştilor. Am crescut în universul activiştilor ideologici, al foştilor voluntari din Spania, al veteranilor din Rezistenţa franceză, al celor care au trăit în emigraţie în URSS. Până pe la 14 ani nu prea aveam idee că există şi celălalt cosmos, al victimelor regimului. La Liceul „Petru Groza” am avut colegi care veneau din familii cu deţinuţi politici, dar nu vorbeau despre aceste lucruri.

Tot aşa cum nouă ni se spunea acasă să fim atenţi cu ce discutăm la şcoală, şi ei erau avertizaţi să nu se lanseze în niciun fel de conversaţii politice. Peste ani aveam să realizez cât de etanş erau separate aceste spaţii, cu amintirile, speranţele, angoasele şi disperările lor. La Liceul 24 (azi „Jean Monnet”) am fost coleg cu mulţi dintre copii nomenclaturii supreme, inclusiv cu Nicu Ceauşescu, mezinul cuplului prezidenţial, şi cu Ghiţă Gheorghiu, fiul Licăi, adoptat de Gheorghiu- Dej.

Tatăl meu a fost un ideolog îndrăgostit de axiomele bolşevice. Mama a fost medic, cercetător, profesoară la IMF, s-a ocupat de igiena şcolară. Sora mamei a fost