Este unul dintre cei mai importanţi regizori contemporani. E cunoscut pentru filme ca Brazil, The Fisher King, Tideland, Fear and Loathing in Las Vegas, The Imaginarium of Doctor Parnassus, pentru imaginaţia fenomenală şi pentru hotărîrea aproape suicidară cu care insistă să-şi ducă proiectele la bun sfîrşit.

Terry Gilliam şi-a început cariera cinematografică fiind singurul ne-britanic din Monty Python, locuieşte în Anglia din 1968 şi în 2006 a renunţat la cetăţenia americană. E într-o tensiune permanentă cu establishment-ul de la Hollywood, căruia îi reproşează că „gîndeşte mărunt“ şi „le taie avîntul oamenilor cu adevărat creativi“. În toamna lui 2012, Gilliam a filmat la Bucureşti cel mai nou lungmetraj al său, The Zero Theorem, pentru care a avut la dispoziţie cel mai mic buget de la Jabberwocky încoace (adică din 1977), 36 de zile de filmare şi, printre alţii: Cristoph Waltz, Tilda Swinton şi Matt Damon. Acţiunea din The Zero Theorem se petrece într-o lume orwelliană, în care Qohen Leth (jucat de Waltz) încearcă să afle, rezolvînd o formulă matematică, dacă viaţa are sau nu un sens.

Am reuşit să stăm de vorbă într-o duminică de noiembrie, după cîteva ore bune de filmat cadre exterioare pe Calea Victoriei. Figuranţi în impermeabile fistichii, cu pălării şi umbrele de toate culorile, un om-sendviş pe care scria „Biserica lui Batman Salvatorul“, maşini electrice Twizy de la Renault, o decapotabilă roşie vintage, o maşină de pompieri – plus toată echipa de filmare, Terry Gilliam în bocanci, blugi şi scurtă de piele îmblănită, directorul de imagine, producătorul, fiicele şi soţia lui Gilliam, cîţiva jurnalişti (din Franţa, Rusia, Italia, veniţi special la Bucureşti pentru asta) şi, muşcînd dintr-un covrig la cîţiva metri de noi, Cristoph Waltz, într-un costum de lînă roşie, cu şoşoni, căciulă ţuguiată şi o coadă făcută din fire electrice. Pe Calea Vi