În plină revoluţie a gazului, "profeţită" de agenţiile internaţionale de energie, Uniunea Europeană a avut o încercare modestă de a demonstra că nu este atât de conservatoare precum este acuzată şi că nu spune "nu" din start gazului de şist, resursa neconvenţională care vor aduce Statelor Unite, până în 2035, independenţa energetică mult-visată.
Parlamentul European a dezbătut şi supus la vot, săptămâna trecută, două propuneri de rezoluţie despre gazele de şist - una despre efectele industriale (raportor Niki Tzavela), alta despre impactul asupra mediului. Textele au fost nelegislative (UE nici nu are cum să impună legi energetice statelor membre) şi au trecut cu majorităţi confortabile. Aparent, deci, a fost o victorie pentru adepţii gazelor de şist.
Realitatea, însă, este că, după ce au fost votate separat şi respinse mai toate amendamentele-cheie, care cereau, de exemplu, o infrastructură adecvată explorării şi exploatării gazelor de şist, au rămas doar "scheletele" acestor rezoluţii, fără nimic substanţial.
Europarlamentarii români care au votat pentru construirea unei infrastructuri pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist // SURSA: VoteWatch.eu
În ceea ce priveşte rezoluţia despre impactul activităţilor de extracţie ale gazelor şi uleiului de şist asupra mediului (raportor, polonezul Boguslaw Sonik), toţi românii au votat pentru, cu excepţia Oanei Antonescu, eurodeputata PDL Oana Antonescu abţinându-se.
În cazul amendamentului 4, care cerea interzicerea la nivelul Uniunii a noilor metode de fracturare hidraulică (amendamentul nu a trecut), toţi europarlamentarii români care au votat au fost în favoarea unei asemenea interdicţii, excepţie făcând Iuliu Winkler (UDMR, PPE), care a votat împotrivă. De asemenea, Adina Vălean (PNL, ALDE) şi Ioan Mircea Paşcu (PSD, S&D) s-au abţinut de la acest vot.
FOTO: L
