Sensibilitatea este una dintre calităţile prin care omul pretinde că se diferenţiază de regnul animal. De asemenea, sunt invocate multe altele, dar cine stă să le mai inventarieze pe toate? Nu pentru că ar necesita cine ştie ce resurse cronologice ori de altă natură.
Fără discuţie, sensibilitatea există în sufletul omului şi trebuie să ţinem cont de ea. Dar, aşa cum există maimuţe care au coborât din copac şi maimuţe care se simt încă bine printre crengi, şi în cadrul categoriilor socio-profesionale gradul de sensibilitate este diferit. Să-i luăm, de pildă, pe meteorologi. Cine şi-ar fi închipuit că pot fi atât de sensibili? Mai sensibili ca mercurul termometrelor la variaţiile de temperatură. Şi nu la schimbările climatice ci aşa, ca oameni, dar mai ales ca profesionişti.
Zilele acestea li s-a pus pata pe „K la meteo”, melodia interpretată Andra, artista cu râs colorat. Nu le-a vibrat sensibilitatea pentru că ortografia este luată peste picior; nu-i deranjează treaba asta cu „k” în loc de „ca” a devenit o modă de prost gust (de kk, mai exact). Nici pentru că, alături de modernul „k” apare arhaicul „io”, nici asta n-a fost suficient pentru a le da giruetele peste cap. Nu, n-au dumnealor asemenea observaţii, ci una mare şi tare, care-i doare mai tare. Cică hitul ar discredita profesia de meteorolog. Iată şi versurile acuzate. „Între noi e furtună iar/Devastăm tot, ca un uragan/Ne minţim, k la meteo/O fi soare dar nu-l văd io!”
Într-adevăr, discreditare cât cuprinde... Şi se cere, nici mai mult, nici mai puţin, decât interzicerea difuzării melodiei până când Andra îşi va băga minţile şi va modifica versurile astfel încât să fie pe placul responsabililor cu ploile.
Pare mai degrabă o glumă de prost gust, cu reminescenţe în perioada comunistă. Dar nu e. Şi nu pot să nu mă întreb cât am evoluat în cei douăzeci şi ceva de ani de pretinsă libertate.
