“Cum a fost posibil ca fostul copil-minune al dedesubturilor curat-murdare ale politicii româneşti, Mihai-Răzvan Ungureanu, intrat deja în folclorul popular sub apelativul Unguent, să decidă debarcarea unui impostor cu o biografie cel puţin stranie, dacă nu încă dovedit penală, pe malurile Begăi? Aşa-zisul revoluţionar Mărieş are o mare problemă: nu poate dovedi sub nici o formă că merită acest titlu, născut la Timişoara, pe 16 decembrie 1989”, se arată în partea a doua a scrisorii deschise, adresată serviciilor speciale, de către trei revoluţionari: Adrian Sanda, Petre Boroşoiu şi Ioan Marcu.
“Revoluţia am început-o noi, la Timişoara!”
“Mai mult, impostorul a militat, alături de patriotul local M.R. Ungureanu, pentru ideea că Revoluţia care a dus la prăbuşirea lui Ceauşescu a început la Iaşi, cu câteva zile mai devreme. Înainte de a relua orice discuţie pe această temă diversionistă, întrebăm din nou, scurt şi la obiect: atunci de ce nu se duce să candideze la Iaşi ? Ar aduce un frumos omagiu unui oraş pe care timişorenii îl privesc cu respect, dar cu observaţia că şi în ţara noastră se dă Cezarului ce e al Cezarului. Revoluţia am început-o noi, aici, la Timişoara, unde zecile de mii de oameni şi-au înfrânt teama şi au strigat sub ploaia de gloanţe "Jos Ceauşescu! Jos Comunismul! Există Dumnezeu!". Ce făceau la acea oră a istoriei Teodor Mărieş şi şeful său de partid, M.R. Ungureanu ? În ce cotlon întunecat tremurau de frică sau îşi primeau ordinele? Zisul revoluţionar Mărieş s-a "afirmat în Piaţa Universităţii din Bucureştiul anului 1990, după ce studenţii, care îl suspectau pe bună dreptate că e un provocator în slujba anumitor servicii deciseseră să se retragă. Mărieş, avocatul cel mai vocal al acţiunilor violente, a dispărut exact la momentul potrivit, înaintea intervenţiei forţelor de ordine, lăsându-şi victimele provocărilor să se
