9. Intre 5 decembrie 2005 si 10 iunie 2008 au existat sapte initiative oficiale pentru demiterea (impeachment) lui Bush jr. Cea mai importanta a fost ultima, cu 35 de capete de acuzare impotriva presedintelui, votata la 25 iulie 2008 cu 251 pentru, fata de 166 contra. Si totusi, aparent inexplicabil, in continuare nu s-a intamplat nimic, al doilea mandat al lui Bush a expirat la 20 ianuarie 2009, odata cu el si obiectul initiativei de demitere. Ca lucrurile vor evolua astfel, s-a prefigurat inca din 2006, cand democratii au castigat ambele Camere ale Congresului, dar Nancy Pelosi, lidera Camerei Reprezentantilor, a afirmat limpede ca demiterea presedintelui nu este o prioritate pe agenda de lucru a noii majoritati din Camera si de la Senat („off the table”).

De ce oponentii lui Bush jr. au renuntat la indepartarea sa, desi ar fi putut s-o obtina usor? Au existat, in acei ani, tot felul de explicatii, nici una pe deplin satisfacatoare. Raspunsul trebuie cautat, mai degraba, intr-o situatie mai veche, cu un impact major, de durata, asupra institutiei prezidentiale americane. In 1974, dupa scandalul Watergate si declansarea procedurilor de impeachment, fostul Richard Nixon a fost primul presedinte din istorie fortat sa plece de la Casa Alba inainte de expirarea mandatului. Acest fapt a avut consecinte profunde, politicienii si, mai ales, publicul american au inteles ca dispun de un instrument politic nou si puternic, pentru a inlatura „din mers” sefi ai Executivului, care ar duce politici contrare intereselor natiunii. De 40 de ani incoace cuvantul impeachment a fost readus in actualitate in repetate randuri, in vremea mandatului lui Bill Clinton, a lui Bush jr si, in aceasta primavara, a lui Obama, ultima oara pe motivul folosirii neautorizate a fortei militare in Libia. Si totusi, in toate trei cazurile, demiterile nu s-au intamplat, pentru ca establishmentu