"Amiralul flotei romanesti" sau "Printul Deltei" sunt doar doua dintre poreclele magulitoare acordate unuia dintre cei mai valorosi sportivi din istoria Romaniei, Ivan Patzaichin.
Viata acestuia, privita din afara, poate fi lesne folosita pentru scenariul unui film cu happy-end. De la copilaria petrecuta intr-o localitate uitata de timp si lume din Delta Dunarii, trecand prin "episodul" Munchen 1972, unde a avut de infruntat ghinionul teribil, dar si primul atac terorist asupra societatii occidentale, si ajungand pana in zilele noastre, in care o statuie care il infatiseaza troneaza in fata unui club sportiv cu nume si rezultate, viata "amiralului" a fost ca o cursa. O cursa cu pagaia rupta, daca vreti.
Ivan Patzaichin a venit pe lume intr-o perioada tulbure pentru tara, pe 26 noiembrie in anul de gratie 1949. Sigur ca in localitatea tulceana Mila 23 vestile si chiar schimbarile ajungeau mai greu si, in esenta, viitorul lui ar fi fost la fel indiferent de regimul de la Bucuresti. Cu un tata pescar si cu o mama croitoreasa, tanarul Ivan, botezat asa in cinstea hramului bisericii din localitate, avea harazita, ca toti baietii de acolo, meseria de pescar, transmisa din generatie in generatie.
"Eram la Mila 23, imi placeau animale si apa si eram fericit."
La varsta de 16 ani chiar a fost incadrat in campul muncii ca si ajutor de pescar si nimic nu anunta destinul "Printului Deltei" de peste ani. Soarta i s-a schimbat pe la 16-17 de ani, atunci cand a citit in ziar despre performanta unor consateni care s-au apucat de caiac-canoe si au ajuns chiar campioni mondiali. In momentul in care acestia au revenit in localitatea natala, in vacanta, Ivan i-a rugat sa ii puna o vorba buna la un club pentru ca si-ar dori si el sa incerce sportul.
"Vazand pozele in ziare, am zis cum de ei au putut si eu sa nu pot."
Z
